GALERIE FOTO

Parohia Costesti II
ISTORICUL Bisericii cu hramul Sf. Gheorghe din Parohia Costesti II, Satul Costesti, Jud. Vaslui
Satul Costesti este situat in partea de Sud a Jud. Vaslui la o distanta de 5 km de soseaua nationala si 6 km de statia C.F.R. Crasna. Se intinde pe o suprafata de 305 ha.; prin mijlocul satului trece paraul Bilavoi, care desparte satul in doua, o parte situata la Nord-Est, apartinand Parohiei Costesti I, cealalata parte la Sud-Vest de albia paraului apartinand Parohiei Costesti II. Sub raport topografic, partea de Nord-Est a satului este situata pe o coasta lina inclinata spre Sud-Est; partea de Sud-Vest este situata pe un teren deluros si accidentat. Drumurile satului au fost ingustate pana in anul 1966 cand puterea locala a luat masuri de aliniere si largirea lor in vederea electrificarii.
Satul are doua Biserici dupa numarul celor doua Parohii: Biserica Parohiei Costesti I, cu Hramul Pogorarea Sf. Duh si Biserica Parohiei Costesti II, cu Hramul Sf. Gheorghe. Ocupatia de baza a locuitorilor este agricultura si doar in proportie de 5 % sunt angajati in intreprinderi de stat. Obiceiuri folclorice deosebite sau datini caracteristice nu exista. Acelasi grai, acelasi port, aceleasi datini ca in majoritatea satelor moldovene.
Neavand documente scrise, nu se cunoaste data cand a luat fiinta satul, desi din aspectul ulitelor stramte si intortochiate altadata, se presupune a fi foarte veche. La aceasta concluzie ne conduce si fapul istoric de o valoare incontestabila atestat de Voievodul Dimitrie Cantemir in a sa lucrare „Descriptio Moldaviae” ca la un divan domnesc din Iasi „Am baut vin de Taclaoani”. Taclaoani este un deal situat in partea de apus a satului , facand parte din insusi teritoriul sau si cum acest deal a fost pe timpuri acoperit cu vii domnesti si omenesti indigene, este mai mult decat concludent ca in jurul acestui teritoriu viticol sa fi fost asezare omeneasca foarte veche, proprietatea domneasca insasi avand nevoie de mana de lucru.
Exista insasi o treditie a satului, care ilucideaza in parte problema intemeierii satului. Dupa aceasta traditie, vatra actuala a satului a fost inainte acoperita cu paduri. O ramasita din aceasta padure se mai mentine si astazi in curtea Bisericii „Sf. Gheorghe”. La o distanta de 4 km de satul actual se gasea odinioara un mic sat asezat la punctul numit pana azi „Ciorani”, a carui locuitori in maoritatea lor, ar fi murit de holera. Un supravietuitor, Costea Costiuc, impreuna cu cateva familii ramase, s-ar fi stramutat pe actuala vatra a satului, intemeind astfel, dupa numele lui, satul Costesti. O alta asezare omeneasca se gasea la distanta de 1 km, spre Nord-Est de actuala vatra a satului, la punctul „Giurgea”, a carei locuitori erau ciobani ardeleni. si acestia, cu timpul    s-au stramutat in partea de Apus a vetrei satului si sunt cunoscuti pana azi sub numele de „Ungureni”. Batranii Ungurenilor de azi pronuntau perfectul compus inversat, ca exemplu: vazut-am, facut-am, lucrat-am etc. Un fost proprietar, Mogaldea, a adus o colonie de muncitori, pe care i-a asezat pe mosia sa in partea de Sud a satului si acestia s-au numit „Mogaldeni”. Pana in anul 1960 se putea vedea in poarta locuitorului Mistrita Balaur piatra de hotar a proprietatii lui Mogaldea.
Biserica Sf. Ghoerghe s-a inceput in anul mantuirii 1942, iulie 20, cand s-a pus piatra de temelie, dupa ce vechea Biserica monument istoric a fost distrusa de cutremurul din noiembrie 1940. Vechea ctitorie cu acelasi hram, a fost construita de enoriasi din valatuci si lemn, pe un platou situat deasupra albiei paraului Bilavoi. Pe o grinda din altarul fostei biserici era daltuit anul 1788, dat despre care cantaretul batran al satului, Mihai Condurache, spunea ca este anul in care s-a construit Biserica. Asa primise el aceasta informatie de la vechii sai inaintasi si asa a transmis-o mai departe. Vechea Biserica nu avea turle, era construita in forma de corabie si era acoperita cu tabla. Spatiul interior al bisericii era distribuit, dupa modelul vechilor biserici, in felul urmator: pridvor, pronaos (tinda femeilor), naos, altar cu firida pentru proscomidie si vesmantar. Catapeteasma in stil bizantin a vechii biserici, din spusele batranilor satului, ar fi fost adusa de la biserica din punctul Ciorani de intemeietorul satului Costea Costiuc, cu prilejul stramutarii sale pe vatra de astazi a satului.Pe un pomelnic al vechii biserici – datat din 11 iulie 1793 se pot citi si astazi numele ctirorilor: Ioan, Teudosie, Arsene, Maria, Catrina, Ruxanda, Linta, Alexandru, Diaconu Bostaca, Ierod. Ionita, Dima Bacmu, Vasile Badarau si altii.
Construirea noului locas, s-a facut la distanta de 50 m Sud-Vest de fosta biserica, pe terenul donat de credinciosii Ion Carare si Toader Condurache. Noua Biserica in forma de cruce are doua turle hexagonale: una mare, plasata deasupra capului, alta mica, deasupra altarului si este acoperita cu tabla. Lungimea Bisericii, masurata in interior, de la prag pana la extremitatea altarului este de 20 m. Datorita razboiului, lipsind caramida si cimentul, in imprejurari de acuta criza materiala, cladirea s-a executat din paie cu valatuci, prin contributia enoriasilor si a altor donatori.
insemnam aici sprijinul dat noii constructii de proprietarii din vremea aceia a mosiei „Lunca”, Lt. Col. Ioan Petrescu, care, pe langa donatiile banesti, a daruit Bisericii o frumoasa icoana a Sf. Nicolae. Amintim si contributiile insemnate ale d-lor: Alecu V. Dudau, fiu al satului, domiciliat in Vaslui si Panainte Mitache din satul Chitcani. Mesterul principal care a avut raspunderea executarii acestei lucrari pe tot parcursul ei, dupa devizul intocmit de serviciul tehnic al Judetului Tutova, a fost enoriasul Ilie Palade. Pe parcursul lucrarii si-au dat contributii insemnate si alti mestesugari din sat, a caror nume le amintim aici: Vasile I. Parpalea, Costica Gh. Chirica, N. Popa, Butnaru, Alecu Panainte si Gheorghe Caleap –  Barlad. Cei ce s-au ocupat de ridicarea noii constructii, de procurarea materialului necesar si impulsionarea cu ravna crestineasca a bunului mers al lucrarii, sunt urmatorii: Preot Paroh stefan Damian, Lascar S. Popa, Matei Horduna, Grigore Chirica, Nicolae P. Doroftei, Nicolae Chirvasa, Ghita Blanaru, Pavel P. Balica si Dumitru Horduna.
Ca interior, noua Biserica „Sf. Gheorghe” are urmatoarele subdiviziuni: pridvor, naos, altar si vesmantar. Datorita fenomenului infractional care a caracterizat economic perioada razboiului, costul intregii lucrari se evalueaza scriptic la  suma de 28.164.390 lei. De la vechea Biserica au intrat in patrimoniul noului locas de cult: catapeteasma, icoanele portative, majoritatea obiectelor si a cartilor de cult si o parte din mobilier.
Biserica a fost sfintita in ziua de 4 iulie 1948 de catre Preasfintitul Parinte Grigore Leu, inconjurat de un mare sobor de preoti, fiind Paroh Pr. stefan Damian.