Parohia Delesti – Filia Chetresti

BISERICA FILIALA „ADORMIREA MAICII DOMNULUI” DIN CHETRESTI – BALTENI –

Istoricul satului Chetresti
Satul Chetresti era asezat, cu cateva secole in urma, pe valea paraului Stavnic. Din cauza deselor inundatii pe care le facea paraul, satul s-a stramutat pe dealul Moara de vant , unde se afla si astazi.
De pe varful acestui deal se poate vedea pana la o distanta de 50 km spre plaiurile vasluiene ale Zapodenilor si Poenestilor. in vremurile de bejenie aici se aprindeau focurile prevestitoare de primejdii si rasunau buciumele chemand la oaste razesii satelor din imprejurimi.
Traditia spune despre acest sat ca este o asezare veche de razesi de pe timpul lui stefan cel Mare Voievod. Daca ar fi sa facem o asemanare intre denumirile Chetresti si Pietresti  sau Pietresti inseamna ca inceputurile satului pot fi puse odata cu domnia lui stefan cel Mare. Acest voievod, la 25 ianuarie 1495, intarea lui Vana Petrescul jumatate din satul Cucoseri pe Stemnic, unde a fost Oance, cumparata de la Ilias, nepot de fiu al lui Ianus Negrescul cu 60 de zloti tatarasti.  Mentiunea facuta la sfarsitul documentului „cu hotarele din vechi”, duce istoria acestui sat cu multi ani in urma.
Pana in anul 1657 proprietatea a curs normal in sat, cand, printr-un zapis, Tudora Mihoci vindea lui Apostol Cehan jumatate din partea de jos a satului Chetresti.  Dintr-un uric de la Ilias Alexandru voievod, purtand data de 12 ianuarie 1668 aflam ca voievodul intarea lui Apostol Cehan partile de mosie din Cucoseri „ce acum se cheama Chetresti”, cumparate de la Burghele, Andone, Vasile si alti urmasi ai lui One Petrescul.  Aceeasi mentiune de Cucoseri „ce  se cheama Chetresti” este intalnita si pe un zapis de vanzare a unei parti din aceasta mosie in anul 1671.
in anul 1774 in Chetresti stapaneau mai multi proprietari. Satul avea la acea data 14 curti si bordeie, din care trei erau pustii. Aici se aflau mazilii Teodor, Postolachi si Constantin Grecu, Tanas Salcean, Mihalache, Ion Crucerescu si Toader Comis. Mai erau mentionati inca 3 mazili, 3 ruptasi, 1 preot si 2 birnici.  in anul 1803 Chetrestii facea parte din ocolul Stemnicului, era razesesc si locuitorii se ocupau cu agricultura. Singurul birnic din sat platea birul de 6 lei pe un sfert de an, doi fiind scutiti de banul Arghirie Cuza.
Dupa cum rezulta din doua zapise din anii 1804 si 1808, razesii din neamul lui Motas cumparasera mai multe parti din mosiile Chetresti si Cucoseri.  Dintr-un raport al ispravnicilor tinutului Vaslui catre Divan, facut la 5 septembrie 1808, rezulta neintelegerile dintre postelnicelul Gheorghe Grecu impreuna cu mai multi razesi din Chetresti si neamul Motasestilor pentru parti din mosia satului.  Gheorghe Grecu se plangea lui Scarlat Calimachi voievod la 20 august 1816 de impresurare din partea Motasestilor. Domnitorul poruncea prin carte domneasca lui Iordache Rascanu sa cerceteze pricina partilor. La 18 martie 1817 Divanul dadea carte de judecata pentru aceeasi pricina, pentru mosia Chetresti.
in anul 1816 cei trei birnici plateau birul pe un sfert de an in valoare de 4 lei. Mosia era razeseasca, locuitorii ocupandu-se cu lucrul pamantului si facerea cherestelei.
Ioana Lupu si alti razesi curgatori din Anita, fata preotului Gheorghe, daruiau si vindeau mai multi stanjeni din mosiile Chetresti si Cucoseri, dupa cum rezulta dintr-un zapis ce poarta data de 14 octombrie 1823.
Un perilipsis cu documentele mosiei Chetresti care au apartinut postelnicelului Gheorghe Grecu dateaza din anul 1834. in acelasi an o fila din hotararea Divanului consemna pricina privind stapanirea mosiei Chetresti dintre Gheorghe Grecu si neamul Motasestilor.
In jurnalul judecatoriei tinutului Vaslui la 30 aprilie 1836 era consemnata cercetarea pricinii dintre stefan si postelnicelul stefan Grecu pentru parti de pamant din mosiile Chetresti si Cucoseri.  in acelasi jurnal, la 9 august 1838, era consemnata pricina dintre stefan Oprisan postelnicel si ginerele sau Neculai Motas cu Alecu Grecu postelnicel si cu clironomii lui stefan Popa pentru o parte din mosia Chetresti.
In deceniul al treilea al secolului al XIX-lea in Chetresti se aflau 109 gospodarii.  La sfarsitul aceluiasi secol satul Chetresti (Pietresti) era Resedinta comunei cu acelasi nume din care mai faceau parte catunele Raduiesti, Albesti si Delesti. Satul era razesesc si avea 81 de familii cu 398 suflete.
In anul 1912 satul facea parte din plasa stefan cel Mare si avea 357 locuitori. in anul 1930 satul avea 361 locuitori care traiau in 85 de gospodarii si 88 de case.
Acum, in 2009, satul este imbatranit, cu un nr. de aproximativ 150 de suflete cu 47 de gospodarii si vreo 51 de case.
Din documentele istorice rezulta ca satul s-a numit la inceput Petresti, apoi il intalnim cu ambele nume de Cucoseri si Chetresti, pentru ca apoi sa fie mentionat numai cu numele de Chetresti.

Monografia bisericii de lemn din satul Chetresti
Una din bisericile denumite  „calatoare” este si cea din Chetresti. Razesii acestui sat si-au construit initial biserica in partea de rasarit, in locul cunoscut cu numele „La Cismea”. Dupa cum marturisesc batranii satului, biserica a fost stramutata pe locul unde se afla astazi. Stramutarea ei a fost astfel consemnata intr-o insemnare facuta deasupra intrarii in biserica: „Biserica a fost mutata in acest loc de la tintirim in anul 1809.” Oamenii batrani spun ca a fost adusa pe sase care trase de cate trei perechi de boi. Dintr-un dictionar geografic de la sfarsitul secolului al XIX-lea aflam ca in satul Chetresti era o biserica de lemn facuta de obstea locuitorilor  in anul 1802, fiind deservita de un preot si un cantaret.
„Pe raul Stevnicul, pe o ridicatura de 12 – 14 metri – se consemna intr-un manuscris pe la 1871 – se vad urmele unei biserici, azi se numeste Cinterim.”  Nu credem ca poate fi vorba de o parasire in totalitate a fostei biserici, deoarece din insemnarea de deasupra intrarii rezulta ca aceasta a fost mutata. Credem mai curand ca barnele in stare buna si inventarul de cult au fost stramutate, ramanand la tintirim numai partile deteriorate si cele nefolosite. Nu stim cand a fost construita vechea biserica, dar intre anii 1772 – 1774 in sat era un anume Filip diacon care slujea la biserica din sat.
In anuarele din 1934 si 1935 biserica filiala Chetresti este mentionata ca fiind construita din barne in anul 1809 de catre enoriasi.
Nu dispunem de mai multe date cu privire la reparatiile ce i s-au facut, dar stim ca in anul 1905, peste dranita veche si deteriorata i s-a pus tabla galvanizata. in anul 1925 i s-a facut din nou reparatie, ceea ce a facut ca in anul 1935 sa fie consemnata ca avand stare „bunisoara” de conservare.  in anul 1980 s-a betonat soclul si s-a turnat trotuarul din jur. Reparatia de la inceputul secolului al XX-lea a durat mai multi ani deoarece in anul 1909 nu se terminase.
Biserica din satul Chetresti are peretii exteriori acoperiti cu scandura sipcuita la incheieturi si este acoperita cu tabla. Pe o temelie de piatra, devenita ulterior soclu (de 0,30 m la pridvor si 0,80 m la altar), s-au asezat talpoaie de stejar. Peste acestea au fost puse cununile orizontale din barne fasonate. in partea superioara a peretilor este prinsa „costoroaba” de „consoli”, prin cepuri de lemn batuti in sfredelitura. La ultima reparatie costoroaba a fost decorata cu „floare”, decor format din arcuri de cerc executate cu fierastraul.
Biserica este acoperita cu tabla muchita, in ape, avand streasina prelungita si evazata, in forma de poala moldoveneasca.
Aceasta constructie are planul in forma de corabie, cu absida altarului pentagonala decrosata, cu pronaosul dreptunghiular si un pridvor inchis, adaugat mai tarziu pe vest.
Constructia pastreaza ancadramentul original al usii de la intrare, decorata cu motive ornamentale sculptate si apoi colorate. Pomul vietii apare aici pe usorii laterali sub forma lujerului vertebrat, impodobit cu frunze si flori realizate din motive ornamentale cunoscute sub numele de „unghie”. Din lujer se desprind simetric ramuri cu frunze si flori acoperind ancadramentul. in partea superioara a ancadramentului, din vrejul contorsionat se desprind doua flori arcuite spre centru, unde se afla o frumoasa cruce. Ornamentele sculptate pe ancadrament sunt pictate in culori cutonuri tari. Pe fondul galben al ancadramentului se evidentiaza lujerul verde cu florile rosii si roze.
Peretele despartitor dintre pronaos si naos este delimitat de stalpi decorati in taietura, marcand cele trei intrari cu bolti in forma arcelor de cerc.
O bolta semicilindrica, dispusa pe axul longitudinal, se prelungeste din naos si pana la altar.
In fata tamplei este montat un curpan din fier forjat, ocupand toata latimea naosului si avand lumanari grupate cate trei in fiecare dintre cele patru lacasuri.
Peretii interiorului au fost tencuiti, zugraviti si pictati de catre pictorul Gheorghiu din orasul Vaslui, in anul 1905, cand a fost repictata si catapeteasma. Cheltuielile necesare acestei ample lucrari au fost suportate de catre Nicolae si Victor Popescu. Pictura a fost executata in maniera populara, o caracteristica a acestei fiind desenul precum si marimile personajelor la care, de cele mai multe ori, nu se respecta proportiile.
Inainte de 1989 peretii interiori au fost tencuiti cu ciment cu exceptia unei suprafete mari din peretele de miaza-zi unde se mai pastreaza din pictura scena cu judecata de apoi.
In curtea bisericii se afla clopotnita, construita pe furci masive de lemn, cu contravinturi, acoperita cu tabla si adaposteste doua clopote. Pe clopotul mic este notat anul 1817, iar pe clopotul mare este scris: „Daruit bisericii satului Chetresti, judetul Vaslui de defunctul N. C. Furculita spre vesnica pomenire. 1908.” in cimitirul bisericii se afla o cruce veche din piatra, purtand data de 20 octombrie 1825, scrisa in slove chirilice, cu alte date asupra defunctului.
In sat exista si o casa parohiala care dateaza din anul 1806, pe care Ion Motas o cumpara de la Alecu Rascanu si o doneaza parohiei Chetresti. Astazi nu a mai ramas mare lucru din ea, fiind si foarte veche dar si ridicata din barne lipite cu lut, care nu au rezistat sub intemperiile vremurilor.
Preotii de la aceasta biserica au fost Grivescu, Dimitriu, Calmuschi, Ene, Ciubucciu, Hriscu, Moraru, Gaita, schiopu, Tuscanu, Gavrila si, in prezent, subsemnatul.
Proprietati
– 1 ha teren arabil, plus casa parohiala (intravilan).
– 0, 27 ha teren cimitir biserica.