Parohia Pușcași – Filia Poiana Alexei

Satul Poiana Alexei este situat in partea de apus a orasului Vaslui, se intinde pe o lungime de aproximativ 1.5 km, pe o coasta de deal, in panta usoara spre Ciociobana. Originea numelui satului se cunoaste, dar nu stim data exacta a infiintarii lui. Vechea denumire era Pulincu, de la un oarecare strain venit si asezat pe aceste locuri, care purta numele de Polinc. In partea de miazazi a satului actual a fost si inca exista o suprafata intinsa de padure. Aici, intr-o poienita s-a stabilit si un oarecare Alexe. Prin incuscrirea lui Alexe cu fii lui Polinc, se determina originea numelui satului de azi. Astfel, vechea denumire de Pulincu se schimba in 1928 in Poiana lui Alexe sau Poiana Alexei.
Locuitorii satului, in totalitatea lor sunt romani, de origine ortodoxa, se ocupa cu agricultura. Unii au mai fost angajati la diferite intreprinderi din orasul Vaslui, Gostat Laza sau la alte diferite locatii. Numarul enoriasilor este de 80 – 100 familii, neexistand alte confesiuni sau culte neoprotestante. In afara de agricultura, cateva familii din sat s-au ocupat cu olaritul. Port popular, obiceiuri folclorice nu se pastreaza. Nu exista reuniuni cu echipe de sateni care sa cultive jocul sau cantecul popular.
Biserica din acest sat este construita intre anii 1928 – 1934, din caramida, tencuita cu mortar, invelita cu tabla – in apropierea fostei Biserici vechi     (cca 10m), despre care, din traditiile locale, se stie ca a fost construita pe la inceputul secolului XIX, din valatuci, pardosita cu scandura de catre obstea satului. O singura icoana de la fosta Biserica se mai afla acum aici – este icoana Maicii Domnului, format mare, situata in mijlocul Bisericii. Restul mobilierului de la Biserica Veche s-a daruit Bisericii din Lacul Babei – judetul Vaslui.
Biserica actuala are forma de cruce, clopotele fiind asezate in afara Bisericii, intr-o clopotnita construita anume, la intrarea in curtea Bisericii.  S-a cladit prin stradania si munca depusa de locuitorii satului Poiana, precum si prin concursul ce l-au oferit satele vecine. Initiativa constructiei a fost luata inca din 1916 – 1918, prin indemnul preotului Constantin Pavelin, fost Protopop al Judetului Constanta, refugiat in perioada primului razboi mondial pe aceste lacasuri. Dupa plecarea acestuia, Comitetul constructiei a fost indrumat si calauzit de catre Preotul D. Galaction, paroh al Parohiei Laza si suplinitor al Parohiei Puscasi.
Stilul constructiei este cel moldovenesc, fara turle. Zidaria s-a intemeiat de catre antreprenorul Laptes din Vaslui, iar lucrarile de lemnarie la acoperis, de catre Ioan Lazar din satul Balteni. Parchetul si scheletul catapetesmei s-a lucrat de catre Petrache Hancu din satul Puscasi. Icoanele, stranile, catapeteasma si strana arhiereasca au fost executate de catre mesterul Vasile Barnza din Laza. Pictura cataptesmei si a unor icoane s-au efectuat in ulei de catre pictorul Ioan Catrinescu din satul Scantesti din fostul judet Covurlui. Catapeteasma este din lemn de tei, sculptata si bronzata auriu, vopsita in ulei, culoarea fondului predominant fiind rosu si albastru. Starea actuala a Bisericii este buna. Biserica este inzestrata cu toate obiectele de cult. S-a sfintit in anul 1934, decembrie 10, de catre Episcopul Nifon Criveanu al Episcopiei Husilor, Protopop fiind Constantin Ulea. In urma marelui cutremur din 9 noiembrie 1940, Biserica a suferit mari stricaciuni. Din nou s-au luat masuri de renovare. De aceasta data s-au adunat fonduri de la enoriasii satului, donatii din partea Ministerului de Culte – 62.000 lei si de la Prefectura Vaslui – 60.000 lei. Lucrarea de reparatii a costat 320.000 lei. S-au executat lucrari de tencuieli – in interior si exterior, facandu-se si pavajul din jurul Bisericii de catre mesterul zidar, Andrei Milos din Vaslui. Pe sub cornisa acoperisului Bisericii s-a incins un brau de beton prevazut cu bare de fier, cu ancore in sens longitudinal si transversal. S-a sfintit din nou Biserica la 4 iulie 1943, de catre PreaCucernicul Parinte Ioan Ene, Protoereu al judetului Vaslui, inconjurat de un sobor de preoti, paroh fiind Gheorghe Buzdugan.
Lucrari mai importante s-au efectuat si in timpul pastoririi preotului Buimac Pavel cu lucrari de zidarie interior si exterior, cu aceasta ocazie construindu-se-se usa si scarile la Sf. Altar. Aceste lucrari au fost efectuate de un grup de zidari, in frunte cu mesterul Anutei Stefan din Puscasi. Tot in aceasta perioada, s-a acoperit si Sfanta Biserica cu tabla, de catre mesterul Mocanu Stefan din Puscasi, ajutat de tanarul Bejan Sorin din Poiana Alexei. Biserica s-a sfintit la 14 octombrie 1994 (ziua Hramului Bisericii), de PreaCucernicul Parinte Protopop de Vaslui, Parcalabu Vasile, in fruntea unui sobor de 10 preoti.
Dumnezeu sa binecuvinteze pe toti cei care au contribuit la ridicarea si reparatiile acestei Sfinte Biserici.