Parohia Știoborăni

Biserica de lemn  Sfantul Nicolae, Știoborăni

Satul Știoborani a fost intemeiat in secolul al XV – lea de Stibor cel Batran, “boier din tara de jos, bastinas in tinutul Vasluiului”. La km 20 al soselei Vaslui – Iasi (DN 24), un drum de tara spre dreapta (DC 15, cca. 6-7 km), cu peisaj continuu de dealuri si vai, duce in satul Steoborani, asezat pe coasta dealului cu acelasi nume, la capatul vaii Burghina.
La intrarea in sat, o incinta inconjoara locul cimitirului fostului schit Steoboranii, pomenit documentar in secolele XVIII – XIX. Aici a fost si biserica de lemn, construita in mijlocul unei paduri, in anul 1726, de clucerul Grigoras Mardare, potrivit pisaniei scrisa in limba romana, cu caractere chirilice, pe portalul bogat ornamentat cu chenare “in franghie”, linii frante, rozete si deschidere in acolada: “Aceasta sfanta biserica au facut Grigoras Mardare, clucerul, in zilele luminatului domn Mihai Racovita voievod, cu agiutoriul lui Dumnezeu si in veacul mariei sale in leat 7234 (1726) iulie”.
in urma cutremurului din anul 1940 si a alunecarii terenului, biserica a fost mutata pe locul actual, donat de enoriasii Costache Darie si sotia sa, Tasia, “recostituita intocmai” de mesterul Gheorghe Bodaie, din Iasi, intre anii 1941-1943, dupa proiectul arhitectului conductor V. Moisescu.
Pe latura de sud a fost adaugat un pridvor deschis (azi inchis cu geamuri), care respecta decoratia bisericii, lucrat de mesterul local, Iorgu Mardare, descendent al familiei ctitorului.

Lacasul are plan triconc cu pronaos absidat si absida altarului poligonala decrosata (cu cinci laturi), intrare sud, temelie si soclu de piatra, pereti portanti din barne de stejar, incheiate in cheutoare dreapta, pardoseli de lemn, acoperis in patru ape, coama lunga, invelitoare de tabla, initial sindrila (ante 1904).
Fatadele sunt decorate cu un brau, deasupra soclului, cu “dinti de ferastrau”, altul median “in franghie” si o friza de ocnite sub cornisa. Ferestrele rectangulare, cu deschideri in acolada, ornamentate cu motive geometrice, solare si fitomorfe, sporesc farmecul fatadelor.
Interiorul lacasului se remarca prin peretele despartitor dintre naos si pronaos, format din patru stalpi, din care doi adosati, bogat ornamentati, cu motivul “coarne de berbec” si fruntarul cu o deschidere in acolada.
Maiestria mesterului lemnar se impune si prin dibacia executarii boltilor (hexagonala pe pronaos, octogonala pe naos, semicalote – altar si abside), precum si prin adaptarea materialului la planul dorit, realizat din fasii curbe cu nervuri “in franghie”, ce se unesc intr-o cheie de bolta in forma de rozeta, decorata cu elemente geometrice.
Racordarea intre bolti si pereti se face prin intermediul unor grinzi cu fete oblice, realizate in trepte ca si infundatura stresinii, sprijinita pe console cioplite sub forma de “cap de cal”.
Biserica “Sf. Nicolae” din Steoborani, in ansamblu sau, monument de arhitectura populara unic prin realizarea sistemului de boltire, a stalpilor despartitori dintre naos si pronaos ce tin de asa numitul “baroc moldovenesc”, a adaptarii planului si decoratia fatadelor aflate la confluenta dintre arta populara si cea culta, “constituie un valoros exemplar al arhitecturii populare in lemn din tinuturile de mijloc ale Moldovei”.